Nu ai suficient os pentru implant? Ce soluții există

Ai fost la un consult și ai auzit propoziția asta: „nu aveți os suficient pentru implanturi“. Pleci acasă cu impresia că s-a închis o ușă.

În realitate, de cele mai multe ori nu s-a închis nimic. Doar s-a complicat planul. „Nu ai os“ e o constatare despre forma maxilarului tău astăzi, nu un verdict despre ce se poate face cu el. Hai să vedem de ce se întâmplă și ce variante ai.

De ce se pierde osul după ce pierzi un dinte

Osul maxilarului nu stă acolo degeaba. El ține dinții, iar dinții, la rândul lor, îl țin pe el ocupat. Fiecare mușcătură trimite în os un semnal: ești folosit, rămâi.

Când dintele dispare, semnalul dispare cu el. Corpul retrage treptat materialul din zona care nu mai lucrează. Procesul se numește resorbție osoasă și începe în primele luni după extracție, apoi continuă lent, ani de-a rândul.

De aceea cineva care și-a pierdut molarii în tinerețe poate ajunge, peste ani, cu o creastă subțire și joasă. Nu e vina lui. Așa funcționează osul. Iar o proteză mobilă purtată mult timp grăbește lucrurile, pentru că apasă pe gingie fără să stimuleze osul de dedesubt.

La maxilarul superior se adaugă încă un factor: sinusurile, cavitățile cu aer de deasupra molarilor. Când osul de sub ele se subțiază, sinusul coboară și spațiul disponibil pentru un implant se micșorează și mai mult.

Ce vede tomografia și ce nu vede ochiul

O radiografie simplă îți arată o umbră. Nu îți spune cât de lat e osul, unde trece nervul, cât de jos a coborât sinusul.

Tomografia CBCT reconstruiește maxilarul în trei dimensiuni. Se vede grosimea osului milimetru cu milimetru, densitatea lui, traseul nervului, poziția sinusurilor și, important pentru discuția asta, zonele în care osul a rămas dens chiar dacă în rest s-a pierdut.

La DentaSpa avem tomograf CBCT în cabinet, deci investigația se face pe loc, iar imaginile intră direct în softul de planificare. Fără CBCT, orice răspuns despre „se poate sau nu se poate“ rămâne o presupunere. Cu CBCT, e o măsurătoare.

Uneori tomografia confirmă vestea proastă: osul e insuficient exact acolo unde ți-ai dori implantul. Dar de multe ori arată și altceva. Unde mai există os bun.

Când osul se poate reface: adiție și ridicare de sinus

Prima familie de soluții adaugă volum unde lipsește.

Adiția osoasă înseamnă că se pune material de regenerare în zona subțiată, se acoperă, și se așteaptă ca organismul să îl integreze. Durează luni, nu săptămâni. Implantul vine după, pe osul nou format.

Ridicarea de sinus se ocupă de problema din partea de sus. Membrana care căptușește sinusul se ridică ușor, iar spațiul rămas se completează cu material de regenerare. Scopul e să obținem înălțimea necesară pentru un implant în zona molarilor.

Ambele abordări au rostul lor. Dezavantajul e timpul, plus faptul că sunt intervenții în plus, cu propria lor vindecare. Pentru cineva care vrea să scape de proteza mobilă cât mai repede, un plan întins pe mai bine de un an e greu de acceptat.

Când nu mai adăugăm os: implanturi inclinate și zona pterigoidă

A doua familie de soluții schimbă abordarea. În loc să construim os nou, folosim osul care a rezistat.

Ideea implanturilor inclinate e simplă: un implant nu trebuie pus obligatoriu vertical. Înclinat, poate traversa o zonă mai densă, poate avea contact pe o lungime mai mare și poate ocoli sinusul. Pe acest principiu funcționează soluțiile fixe pe patru sau șase implanturi, despre care am scris separat în comparația All-on-4 cu All-on-6.

Mai departe există tehnica pterigoidă. Osul pterigoid se află în spatele maxilarului superior, adânc, spre baza craniului. Are o particularitate utilă: rămâne dens și după ce creasta din față s-a resorbit, pentru că nu a ținut niciodată dinți. Un implant ancorat acolo dă sprijin în partea din spate a lucrării, exact unde altfel nu ai avea nimic.

Asta schimbă calculul pentru oameni cărora li s-a spus că au nevoie de grefă. Nu mai aștepți refacerea osului. Lucrezi cu ce ai.

Tehnica VIIV, pentru atrofie avansată

Când pierderea de os e foarte mare, cu maxilarul superior aproape plat și sinusurile coborâte mult, se poate merge încă un pas. Tehnica VIIV folosește implanturi speciale, pterigoide și nazale, ancorate în osul dens din jurul deschiderii nazale și din spatele maxilarului, plus implanturi convenționale acolo unde osul permite.

E o reabilitare gândită pentru situațiile în care altundeva s-a spus că nu se poate nimic fără grefe extinse. Planificarea cere timp: tomografie, scanare intraorală 3D, simulare în softul de planificare și ghid chirurgical personalizat.

Ca să ai ordinul de mărime: pachetul chirurgical cu tehnică pterigoidă este 18.000 lei, iar varianta VIIV 19.000 lei. Lucrarea definitivă se adaugă separat, de la 7.500 lei pentru compozit pe bară metalică Cr-Co până la 13.000 lei pentru zirconiu pe bară de titan, iar lucrarea se face în laboratorul nostru. Extracțiile dinților necesari, detartrajul, scanarea intraorală 3D și ghidul chirurgical personalizat sunt incluse. Detaliile sunt pe pagina de implant dentar.

Și trebuie spus limpede: tehnicile pterigoide nu se potrivesc oricui. Cer o anatomie care le permite, o stare generală bună și o pregătire chirurgicală aparte. Uneori tomografia arată că varianta corectă pentru tine rămâne adiția osoasă clasică, cu răbdarea pe care o cere. Asta nu e un eșec al planului. E planul potrivit.

Ce poți face acum

Dacă ai auzit „nu aveți os“, ai dreptul la o a doua privire. Una făcută cu tomograful, nu din ochi. Răspunsul sincer vine abia după ce vedem maxilarul tău în trei dimensiuni, și poate fi un da simplu, un da cu adiție osoasă, sau un plan diferit de cel pe care îl aveai în minte.

Intervenția se face cu anestezie, iar zona rămâne amorțită pe durata ei. Despre restul, cât ține vindecarea și ce urmează după, vorbim la consult, cu imaginile pe ecran.

Te așteptăm la DentaSpa, în Fălticeni, pe Str. Ana Ipătescu 249, vizavi de Alma Clinic. Facem tomografia, ne uităm împreună la imagini și îți spunem ce se poate și ce nu, cu argumente pe care le vezi și tu. Scrie-ne sau sună când îți e comod.